Mausoleul Marasti

O dată cu festivitatea de sfinţire a Bisericii Sf. „Maria-Magdalena”, la 10 iunie 1928, s-a desfăşurat şi ceremonia punerii pietrei fundamentale a Criptelor-Monument, loc de mare pioşenie sufletească, cladit cu scopul de a adăposti osemintele ostaşilor căzuţi în luptele de la Mărăşti, şi prin care să se perpetueze recunoştinţa veşnică faţă de jertfa lor. Festivitatea s-a petrecut într-un cadru măiestuos.

La festivitatea care a fost precedată de inaugurarea bisericii din sat, au luat parte Principele Moştenitor, Regentul Nicolae, I.P.S.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Mareşalul Alexandru Averescu şi generalul Alexandru Mărgineanu, alţi membri ai Societăţii „Mărăşti”, delegaţi ai Marelui Stat Major ai Armatei Române, delegaţi ai Uniunii Ofiţerilor de Rezervă, reprezentanţii regimentelor care au luptat la Mărăşti, precum şi locuitori din localităţile judeţului Putna. Devizul estimativ al mausoleului era aprobat încă din 23 martie 1928. Acesta, cât şi planurile monumentului au fost propuse de arhitectul Pandele Șerbănescu – diplomat al Şcolii Superioare de Arhitectura din Paris. Astfel, mausoleul urma să cuprindă: „12 osuare pentru osemintele eroilor […], în mijloc cu o sală pentru ceremonii, de 6/8 metri”, prevăzută pe o latura cu un altar, iar vis-a-vis cu o cripta mai mare pentru doua sarcofage. Acestea din urma trebuiau sa „rămână vizibile”, iar pe lângă ele să fie loc pentru a se putea „circula în voie”. Acelaşi deviz stipula ca „în mijlocul sălii mari, pe un postament mai ridicat”, să se facă un sarcofag mare, criptele să fie luminate vertical, „prin prize de lumină lux-fer, având diferite efecte obţinute prin colorarea geamurilor”.

În exterior, deasupra criptelor, în dreapta şi în stânga, „mai avansat”, erau prevăzute cele două intrări la cripte, iar lateral – faţă de axul central -, erau concepuţi doi piloni destinaţi a susţine două vase mari din bronz, necesare pentru arsul tămâii. Nivelul exterior se sprijină pe piloni masivi, prevăzuţi cu două socluri avansate, rezervate pentru sculpturi, iar între piloni, pe o placă mare de marmură, cu două coloane antice dorice, urma să fie săpate numele vitejilor eroi. Au fost amplasate 15 plăci de marmură cu numele a 900 de eroi și a regimentelor din care aceștia au făcut parte. Iniţial mausoleul era planificat a fi ridicat la cota 536, dar, din motive financiare, s-a renunţat la această idee, rămânând ca, mai târziu, pe acel loc să se ridice o statuie a regelui Ferdinand, împreună cu a generalilor Averescu şi Mărgineanu, propunere care până la urmă a rămas doar la stadiul de proiect.

Construirea mausoleului a început mai târziu faţă de celelalte obiective ridicate de Societate, în 1928. Monumentul a fost amplasat la ieşirea de nord a satului, pe locul expropriat de la locuitori: Ioan Băeşu, orfanii I.N. Iancu şi o parte din terenul Obştii Moşnenilor Mărăşteni, pe o suprafaţă de aproximativ 1.000 mp. Se preconiza ca în cursul anului 1935 să se termine până pe 12 iulie cea mai mare parte a lucrărilor, ceea ce ar fi corespuns promisiunii făcute regelui Carol al II-lea, în 1934, cu prilejul inaugurării statuii „Victoriei”, de la Tişiţa, şi dorinţei generalului Averescu. Lucrările pentru construirea Monumentului eroilor de la Mărăşti au trenat apoi, până în 1941, la lipsa fondurilor necesare adăugându-se şi cauze naturale (inundaţii, cutremur). Datorită acestora şi inaugurarea Monumentului s-a tot amânat, până către cel de-al doilea război mondial, iar după izbucnirea războiului şi instalarea regimului comunist acest lucru a fost imposibil de realizat.

Mausoleul de la Mărăşti este o construcţie cu două etaje subterane, cu o adâncime totala de 7 m. La primul etaj a fost amenajat muzeul Mausoleului, iar la al doilea nivel subteran se aflau cele 12 cripte-osuare, în care sunt înhumaţi aproximativ 5.342 de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi, români, ruşi şi germani. Pentru închiderea osuarelor, Industria Română de Cristale şi Oglinzi (I.R.C.O.), în anul 1935, a executat 12 buc geamuri de semicristal, de 7 mm grosime, în dimensiune de 2/1,40 cm, plane, cu partea de sus rotundă, mate şi gravate cu desenul Reginei Maria, realizat în stilul Art Nouveau. Mai târziu, în anul 1940, din dispoziţia Societăţii „Cultul Eroilor”, plutonierul Panait se deplasa la Mărăşti pentru reaşezarea osemintelor în cripte, lucrare finalizată în septembrie 1941. Astfel, osemintele au fost aşezate, în general, pe „nişe ternare” de placi din beton armat, iar pe 6 trepte au fost dispuse craniile. Apoi, în faţa criptelor au fost montate cristalele, cu ornamente ajurate lateral.

Tot la acest nivel, în sala centrală, sunt şi cele patru sarcofage care adăpostesc osemintele importanţilor foşti comandanţi din timpul bătăliei de la Mărăşti: generalul Alexandru Averescu (cel dublu, din sala centrală); la dreapta acestuia sarcofagele generalilor Alexandru Mărgineanu şi Gheorghe Văleanu. Ele au fost realizate de sculptorul Caroll Thot. De jur-împrejurul celor două sarcofage au fost realizate cripte-columbare, pentru adăpostirea osemintelor eroilor ofiţeri căzuţi la Mărăşti. În locul fostului Altar (stânga faţă de sarcofagul central), abia în 1941 a fost realizat şi sarcofagul pentru generalul Arthur Văitoianu, de sculptorul Alexandru Nache (Bordenache). Ornamentaţiilor iniţiale ale tuturor sarcofagelor li s-au adăugat apoi altele, în chip de capete de lei, cu belciuge realizate din bronz, cât şi mici basoreliefuri cu chipul generalilor respectivi.

În ceea ce priveşte ornamentaţia exterioară a Monumentului, menţionăm că aceasta a fost realizată de sculptorul Aurel Bordenache. Aflându-se în 1928 pentru prima dată la Mărăşti, participând la festivitatea de sfinţire a Bisericii şi punerea pietrei fundamentale a Mausoleului, pentru că nu putuse realiza pictura bisericii, Aurel Bordenache promitea generalului Alexandru Mărgineanu executarea „fără pretenţii materiale” a tuturor lucrărilor de modelaje care vor fi necesare pentru Mausoleu, promisiune pe care a şi onorat-o în 1929.

La 10 noiembrie 1929, în prezenta arhitectului Pandele Şerbănescu, delegatul Societăţii „Mărăşti”, s-au şi recepţionat şi luat în primire „toate modelajele pentru decoraţiunea artistică a Monumentului”, care erau:

• Haut-relieful din stânga (intrării) în dimensiune de 4 x 2,75, reprezentând ”Cinstirea Eroilor de Ţară – Armată şi Văduve”, compus din trei figuri şi un cal, în baso-relief, două văduve, o tânară adolescentă şi un copil mic – întregi;

• Haut-relieful din dreapta (intrării) de 4 x 2,75, reprezentând, de asemenea, onoarea eroilor, compus din 6 figuri: un cal şi un vultur, pe un fond de drapel apare Vulturul Ţării aducând o ramură de stejar în cioc; un gradat călare dând onorul la drapel; un veteran – tot cu drapelul baso-relief şi bătrânul părinte şi bătrâna mamă cu doi nepoţi – întregi;

• Grupul central statuar, amplasat în parcul mausoleului, şi care simbolizează ”exemplul dat de eroi urmaşilor, conceput din două figuri mai mari ca mărimea naturală, reprezentat printr-un soldat murind ce trece Făclia neamului unui tânăr adolescent, ţăran”.

În 1934 toate aceste mulaje erau deja turnate în gips, de Caroll Girolami, sub supravegherea sculptorului Aurel Bordenache, şi se găseau la Bucureşti, fiind montate pe placaje de lemn într-o sală mare de la fabrica de mobilă din Şoseaua Basarab, nr. 27, pentru a putea fi văzute de turnătorii în bronz, în scopul ofertelor ce urmau a fi făcute.

În vara anului 1935, modelele au fost turnate în bronz de Turnătoria „Gh. Danila” din Bucureşti. De menţionat este şi faptul că materialul necesar acestor lucrări a fost acordat de Ministerul Armamentului, Inspectoratul General Tehnic al Armatei – Direcţia Materialelor, prin aprobare guvernamentală, provenind din ţevile unor tunuri grele. La exterior, Monumentul a fost placat, în 1935, cu piatra „alba de Slănic”, la recomandarea antreprenorului Gavril Petrescu. Tot în exterior, pe faţa Mausoleului, în intrândul dintre cei doi stâlpi de piatră, de lângă pilonii cu haut-reliefuri, au fost aşezate cele 15 plăci din marmură albă de Cararra, lustruită, pe care au fost încrustate numele eroilor cunoscuţi, înhumaţi în Mausoleu. Această lucrare a fost executată în 1935, de sculptorul în marmura Nicolae Colios, din Focşani.

La 4 februarie 1936, antrepriza Balaban Trifu se angaja să realizeze, în termen de 40 de zile, gardul împrejmuitor al Monumentului, din fier, în lungime de 300 ml, prevăzut cu două porţi mici şi două mari. Din patru în patru metri, pe acest gard au fost fixate ornamente, „făclii” şi „săbii”, din fontă, în total: 104 „făclii” şi 52 „săbii”. Doi vulturi din bronz, opera sculptorului Spiridon Georgescu, străjuiesc de-o parte şi de alta a celor două mari intrări, în memoria nepieritoare a unei bătălii emblematice.

În memoria mareşalului Alexandru Averescu, Societatea ”Mărăşti” i-a ridicat în faţa mausoleului şi un bust din bronz, acesta fiind declarat, ulterior, Monument Istoric, Cod LMI: VN-III-m-B-06585. Bustul a fost realizat, propriu-zis, de sculptorul Oscar Späthe, în mărime de 11 (unu şi un sfert), până sub talie, şi-l înfăţişează pe marele strateg în „ţinută de campanie, cu mantaua pe umeri, de o perfectă asemănare şi într-o atitudine demnă pentru locul indicat”. Lucrarea a fost definitivată şi recepţionată la 10 iulie 1940, la Bucureşti. A urmat, apoi, realizarea soclului pentru susţinerea acestui bust, care a fost realizat de firma „Marmi”, din „placaj de piatră de Vratza”. Recepţia definitivă s-a făcut la 7 octombrie 1940. Inscripţia ce o poartă este: Mareşalul României Alexandru Averescu, 1859-1938.

Mareșalul Averescu mai are ridicate astfel de busturi și în alte zone din România, unul dintre acestea fiind la Iaşi. În perioada comunistă personalitatea lui Averescu a fost pusă într-un con de umbră, doar momentul Mărășești 1917 fiind tratat cu o oarecare deschidere.

În 1936 s-au efectuat şi lucrările de „anturare” ale monumentului, care cuprindeau: „facerea zidăriei de piatră în jurul monumentului, pavaje, consolidarea malurilor, instalarea apei şi scurgerii ei de la bazinul construit în faţa monumentului; se comandase toată fierăria necesară împrejmuirii, inclusiv două lampadare, realizate în Atelierul de sculptură ”Gh. Stănculescu”. În dreptul monumentului s-au montat pe stâlpi de fier lămpile necesare, s-a nivelat şi pavat terenul din faţa împrejmuirii, consolidându-se malurile din faţă printr-un enorm zid de piatră, cu balustradă; s-au montat toate bronzurile interioare şi externe care decorează acest Monument, urmând ca în anul următor, 1937, pe locul rezervat vehiculelor, să se facă un pavaj de bolovani, până în dreptul consolidării malului.

În perioada 1940-1941 s-au impus a fi realizate şi alte lucrări „lucrări de pietrărie”, fiind executat un nou fronton al Mausoleului Mărăşti pe axul central, care să permită ridicarea nivelului de montare a stemei ţării, care era turnată în bronz. Oricum, această stemă nu a dăinuit mult, pentru ca, la fel ca şi alte ornamente care aminteau de regalitate, a fost îndepărtată după instaurarea regimului comunist. La început aceste ornamente au fost astupate cu hârtie sau material de culoare roşie, după care acestea au fost înlăturate definitiv.

Mausoleul Mărăşti se afla în administrarea Muzeului Vrancea şi este îngrijit de custodele Costică Tecuceanu. Mausoleul a cunoscut mai multe lucrări de reparaţii şi consolidări între anii 1971-1999. În perioada 2009-2014 mausoleul s-a aflat într-un amplu proces de restaurare, lucrările fiind finanţate de Uniunea Europeană, prin Programul Regio. Beneficiarul acestor lucrări a fost Consiliul Judeţean Vrancea, cel care a implementat Proiectul ”Drumul de Glorie al Armatei Române din Primul Război Mondial”.

Ca o chestiune de culoare, amintim o anchetă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea care a verificat racla Mareşalului Averescu, existând suspiciuni cu privire la strămutarea acestuia în anii ’70. Ancheta nu a confirmat această ipoteză.

Acest website are rol informativ şi a fost realizat folosind informaţii din surse publice sau informaţii publicate de diverşi istorici, printre care ţinem să amintim pe dr. Valeria Bălescu, muzeograf la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Bucureşti şi dr. Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancea. Totodată, am furnizat şi informaţii din memoriile Reginei Maria şi ale Mareşalului Averescu.